BLESTEM




[ VIII ]




De-o vreme-și tot înfruntă moartea -
Cu zei păgâni pe urma-i, blestemând,
Vicleni atei, bătrâni, sub cer flămând,
Nutrind puteri supreme - doar cu mintea!
De ce s-ar teme, oare, de acestea
Când spre tirani arată sabie, curând,
Iar ei privesc spre iadul verde, tremurând,
Blesteme făurind de-o vreme, dinaintea?!
Doar n-o fi iadul crâncen să dispară!
Că lesne, la păgâni, e să-i vorbească
Și-n demoni, slugi, bătrâni, va să șoptească!
"O, voi!" le spune, înfruntându-și moarte
Și-n porti de iad, o umbră să apară -
Cu rugi încinse, păgâni, să nimicească!




ˆTh3Mirr0r



Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"